CREDINŢA VIE. CREDINŢA SUPRANATURALĂ

„Cel neprihănit va trăi prin credinţă”. Habacuc 2:4, Evrei 10:38

Credinţa este puterea lui Dumnezeu la lucru în şi pentru copii Săi. Puterea credinţei se vede din 2 versete:
Matei 19:26 „ La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”,
Marcu 9:23 „...Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede”
Ceea ce nu poţi tu, poate Dumnezeu. Şi dacă crezi, orice este cu putinţă. Ce să crezi? Să crezi că El poate totul şi vrea să facă imposibilul tău, posibil. De cele mai multe ori spunem ca şi tatăl din N.T.: „Dacă poţi face ceva...” şi Domnul îi răspunde cu cuvintele din versetul 23. Problema nu este dacă Domnul poate, căci El este Atotputernicul, ci dacă tu ai credinţă, ca să primeşti ceea ce ceri. Credinţa este braţul care prinde răspunsul lui Dumnezeu la cererea făcută, este cea care vede deja răspunsul şi-l aşteaptă.
Alteori spunem ca leprosul: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”(Marcu 8:1). Domnul i-a răspuns şi ne răspunde: „Da, vreau,...” Voia lui Dumnezeu este ca noi să fim împliniţi, fericiţi. El ne vrea numai binele.
Domnul poate şi El vrea. Asta înseamnă că tot ce este posibil la Dumnezeu devine posibile si celui ce crede.
Credinţa este canalul prin care posibilităţile lui Dumnezeu ajung la noi.
Evrei 11.1 Credinţa este dovada lucrurilor pe care le aşteptăm de la Dumnezeu. Credinţa se bazează pe îndurarea, bunătatea, lui Dumnezeu, pe Cuvântul scris şi pe făgăduinţele Sale măreţe.
Credinţa este o puternică convingere despre lucrurile promise de Dumnezeu şi nevăzute în acel moment. Credinţa este înrudită cu nevăzutul. Ea vede nevăzutul, ceea ce a promis Dumnezeu şi nu se încrede în ce simte în acel timp.
Credinţa este ancorată de Dumnezeu însuşi şi de Cuvântul Lui.
Mulţi creştini umblă prin vedere şi nu prin credinţă deşi îşi spun creştini.
2Corinteni 5:7 descrie starea de fapt a creştinului: „pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere”.
Dacă umblăm prin vedere, nu umblăm prin credinţă, cale de mijloc nu este. Biblia spune întâi să crezi, apoi ai să vezi! Lumea spune invers.
Ioan 11:39-40 Domnul cere Martei să creadă şi apoi va vedea slava lui Dumnezeu.
Întâi credinţa, apoi vederea.
2Corinteni 4:17-18 Nu ne uităm la ce se vede, ci la ce nu se vede, adică umblăm prin credinţă.
Credinţa ne ridică deasupra a ceea ce se vede, deasupra a ceea ce omul nu mai poate face sau rezolva şi deschide uşa posibilităţilor lui Dumnezeu.
Ea ne pune în legătură cu realităţile nevăzute: Dumnezeu cu atotputernicia, bunătatea, îndurarea Sa şi făgăduinţele Cuvântului Său.
Numai prin credinţă putem să trecem prin problemele vieţii. Acestea devin prilejuri prin care Dumnezeu îşi poate arăta slava. Să-I dăm ocazia Lui să se slăvească în acele circumstanţe îndrăznind să-I cerem lucruri imposibile! Cu ce greu te confrunţi şi ai tras linie zicând, aceasta este de nerezolvat? Dumnezeu îţi iese în întâmpinare în acest început de an nou şi-ţi spune: „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede”.
Eşti tu unul care crezi în cuvintele Lui? Dacă da, aplică Cuvântul Său specific la situaţia ta (relaţii rupte de ani mulţi, lipsuri, boală, slăbiciuni, pierderi dese, depresie) şi prin credinţă declară voinţa şi dorinţa Sa de a interveni în acea problemă. Prin credinţă, cu imaginaţia caută să o vezi deja rezolvată. Declară-o ca şi rezolvată, pentru că Însuşi Dumnezeu a declarat acea rezolvare pentru tine şi El nu poate minţi.
Credinţa va începe să-L laude pe Domnul, pentru ce a promis şi pentru ce vede că prinde contur deja. Atunci imposibilul tău va deveni posibil, după cum spune Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu.
Între credinţă şi vedere este tensiune: firea veche merge prin vedere, omul din lăuntru prin credinţă. Să cultivăm firea nouă, omul din lăuntru.
Credinţa ia naştere în inimă, la auzirea Cuvântului. Citeşti Cuvântul şi-l iei ca pentru tine, în fond este scrisoarea de dragoste a Tatălui tău şi El nu-ţi spune ca să te întărâte, ci ca să-ţi arate calea rezolvării. Primeşte acel Cuvânt în inimă şi bizui-te pe el, leagă-ţi viaţa de el, încrede-te în el şi acţionează ca atare.
Cel ce crede cu adevărat, din inimă, sau cu inima, va fi schimbat, cel ce acceptă cu mintea un adevăr nu va fi transformat niciodată.
Credinţa este în prezent. Credinţa care se poate simţi este mentală, dar credinţa adevărată este în inimă. Unii cred că Dumnezeu va face ceva, asta nu e credinţă, credinţa nu este pentru mâine, e un lucru ce îl am acum. Satana spune „mâine”, credinţa spune acum.
2Corinteni 6:2 „Acum este vremea potrivită, iată acum este ziua mântuirii”
Dumnezeu trăieşte în veşnicul acum, El este eternul „Eu sunt”, nu spune Eu voi fi.
Când credinţa ia legătura cu Dumnezeu, întotdeauna este la prezent. Noi cerem şi primim chiar acum. După aceea cunoaştem că lucrurile cerute ne-au fost dăruite.
Credinţa că primim este acum, manifestarea a ceea ce primim se va face în viitor.
Fără credinţă nu avem asigurarea arătării viitoare.
Evrei 4:3 – „Căci noi cei ce am crezut intrăm în odihnă” Am crezut este la trecut, intrăm în odihna aceea. Credinţa nu se mai repetă. Am crezut şi acum se vede ce am crezut.
Partea noastră e să primim ce spune Dumnezeu şi partea Lui e că va îngriji să avem.Cheia pentru obţinerea răspunsului la cererile făcute este să ni le însuşim, prin credinţă chiar când le formulăm. Marcu 11:24 „ Să credeţi că le-aţi şi primit şi atunci le veţi avea”.
Datorită credinţei vom fi eliberaţi de nelinişte şi vom experimenta pacea, odihna lui Hristos.
Când ştim cine suntem, şi trăim ca atare, atunci viaţa noastră se schimbă în funcţie de ceea ce credem despre noi şi avem biruinţă asupra circumstanţelor nedorite şi asupra vrăjmaşului sufletului nostru.
Cartea Sfântă ne descoperă identitatea noastră în Hristos.
Credinţa pusă în ceea ce spune El despre noi, va schimba total viaţa noastră. Dacă luăm ca fiind adevărul absolut ceea ce spune El despre noi, vom fi schimbaţi în caracterul nostru în asemănarea Lui. El este adevărul, orice alt lucru care ni se sugerează, este minciună. Şi minciuna vine de la cel rău.
Eu cred ce spune Dumnezeu că sunt prin Hristos şi mărturisesc acel lucru. Şi când cred asta viaţa mea se schimbă cu adevărat.
Dacă ne-am schimbat puţin, este din cauză că am crezut puţin sau deloc.
Cine ne poate sugera altceva despre noi? Desigur simţurile noastre: văz, auz, pipăit, gust şi satan.
Eu cred ce spune Dumnezeu că sunt prin Hristos. Şi când cred asta viaţa mea se schimbă cu adevărat. Dacă ne-am schimbat puţin, este din cauză că am crezut puţin sau deloc.
Ex. – nu cred ce-mi spune satana că sunt: slab, imatur, neputincios să trăiesc ca Hristos, ce-mi spun simţurile că sunt: un creştin slab, nu voi putea ajunge matur, plin de foc pentru Hristos, nu voi putea aduce roadă, că sunt timid(ă), asta nu pot, nu-i pentru mine această binecuvântare, nu am putere sunt slab(ă), eşti bolnav(ă), nu mă vindec, nu cred ce-mi spun fraţii: că nu pot fi util pentru Împărăţie, că nu am daruri şi-s un nimic, nu cred ce-mi spun părinţii: că nu-i nimic de capul meu, nu o să realizez nimic cu Biserica mea, sau ce spun copiii, vecinii sau medicii că sunt.
Deci, noi nu trebuie să umblăm prin vedere, prin simţire, ci prin credinţa în Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, nu trebuie să ascultăm de ceea ce spune vrăjmaşul, ci de ceea ce este scris. Dacă Domnul a spus aşa, aşa este şi trebuie să cred asta. Nu ceea ce-mi spun simţurile, raţiunea sau vrăjmaşul.
2Corinteni 1:8-9 spune: ” Fraţilor, nu vrem să ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia, pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu care învie morţii”(noua traducere a Bibliei)
În aceste versete găsim un exemplu de trăire prin credinţă în ceea ce spusese Dumnezeu despre Pavel. Împrejurările şi simţurile le spuneau că vor muri, credinţa le-a spus că Dumnezeu este deasupra împrejurărilor, că El poate învia şi morţii şi o va face şi în dreptul lor acum.
Credinţa lui Pavel se extinde şi la viitorul necunoscut: „ El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa”
Asta înseamnă credinţă! Să-L vezi pe Dumnezeu mai mare ca situaţia în care eşti, să auzi ce spune El despre acel lucru sau situaţie. Să crezi că El te scapă, El transformă răul în bine, că El vrea să intervină pentru tine şi vei vedea minuni zilnic.
Noi suntem îndemnaţi prin Cuvântul lui Dumnezeu să trăim prin credinţă, nu prin vedere. Să ne uităm la ce nu se vede, nu la ce se vede.
2Corinteni 4:18 spune: „Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, deoarece ele sunt trecătoare (de scurtă durată), dar cele care nu se văd sunt veşnice.
Să învăţăm să nu ne uităm la ce se vede, se simte, se aude, ci la ce nu se vede şi care sunt veşnice, la Dumnezeu, care ne-a făcut atâtea făgăduinţe! Avem un Dumnezeu atotputernic, să contam pe ajutorul şi puterea Sa. Avem un Dumnezeu credincios cuvintelor şi făgăduinţelor spuse, să contăm pe El!
Ieremia în necazul prin care trecea naţiunea sa, vede ceva extraordinar. „Iată, ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu au ajuns la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!...Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului” Plângeri 3:21-23,25-26.
Ce făcea Ieremia în zilele de necaz? Ce gândea în inima lui? Ce greu şi imposibilă este izbăvirea?!
Nu, el se gândea la bunătăţile, îndurările şi credincioşia lui Dumnezeu faţă de făgăduinţele date. Tu la ce te gândeşti în necazul tău? Care este nădejdea ta?
Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El! În loc de „cel” pune numele tău şi spune cu voce tare acum versetele rostite de Ieremia. Repetă chiar de 3x, ca să rezoneze şi inima ta la aceste extraordinare mărturisiri. Rosteşte-le zilnic până se aprinde şi credinţa ta, apoi roagă-te bazat pe aceste adevăruri despre caracterul neschimbat al lui Dumnezeu.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece. El este vrednic de încredere. De aceea eu contez pe ce spune El şi nu pe ce-mi spun simţurile. Aceasta înseamnă credinţa practică!
Evrei 11:1 spune „Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute”
Credinţa este încredere, bizuire, rezemare pe ceea ce mi-a spus Dumnezeu în Cuvântul Său despre mine, despre circumstanţe, despre simţurile mele, despre ce-mi şopteşte vrăjmaşul.
Credinţa spune aşa, cum a spus şi îngerul lui Avraam: „Este ceva prea greu pentru Dumnezeu?” (Gen 18:14)
Domnul Isus a propovăduit pocăinţa şi credinţa în El, care este Calea. În Faptele Apostolilor, Calea lui Hristos este numită şi „Calea credinţei”. Noi suntem pe calea credinţei şi trăim prin credinţă, nu prin vedere.
Această credinţă nu este doar de început, credinţa în jertfa Domnului Isus, ci este o viaţă de credinţă zilnică. Citeşte implicaţiile zilnice ale credinţei din Evrei 11.
Cei ce sunt ai Domnului, sunt urmaşii lui Avraam cel credincios, care este tatăl tuturor credincioşilor. Viaţa lui este pildă de credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu ignorând circumstanţele şi simţurile, având ochii aţintiţi la făgăduinţă, la Cel ce nu poate minţii, la Cel care învie morţii, cheamă lucrurile din nefiinţă, Cel pentru care nimic nu este prea greu. Să învăţăm de la tatăl tuturor credincioşilor să trăim prin credinţă!
Romani 4:1-24
1) versetul 5 spune, că cel ce crede în ce spune Dumnezeu, că îl îndreptăţeşte pe cel neevlavios să stea înaintea Sa prin sângele Domnului Isus, credinţa aceasta i se socoteşte neprihănire.
Eşti neprihănit prin faptul că te bizui pe ce spune Dumnezeu!
Crezi în Cel ce te socoteşte neprihănit prin credinţa în jertfa lui Isus?
Dacă da, atunci nu mai primi condamnarea diavolului, sau a oamenilor, care îţi arată ce ai făcut şi te apasă ca nu cumva să ieşi din acea stare şi să crezi că păcatul tău a fost plătit de Isus pe cruce.
Eşti neprihănit prin Hristos! Proclamă acest lucru zilnic! Dacă crezi că eşti neprihănit, vei şi trăi ca neprihănit, dacă crezi că eşti păcătos doar iertat, aşa vei trăi cu ideea de păcat şi vei păcătui continuu. Singur te programezi pe păcat.
Nu uita, prin victoria lui Isus de la cruce, eşti liber de păcat! Crede asta şi vei trăi aşa!
Dacă vreun păcat te mai robeşte, de astăzi începe să crezi în inima ta că eşti liber, rosteşte cu vocea ta tare şi după un timp vei fi realmente liber. (Romani 10:10)
Spune zilnic acest lucru: „Sunt neprihănit prin Hristos!” – baza biblică este 2 Corinteni 5:11 („suntem neprihănirea lui Dumnezeu în El”), Romani 5:17 („cei ce primesc în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!). Rosteşte cuvintele credinţei, nu ale necredinţei! Vorbeşte-le, aşează-le în vocabularul tău, nu lăsa să fie doar pentru biserică, duminica, ci să fie realitatea în care trăieşti. Acesta este creştinismul pentru care a murit Hristos! Nu fii cu două feţe, una la biserică şi una între oameni!
Vezi de ce nu poţi fi biruitor? Nu crezi ce spune Domnul. Vezi de ce nu poţi domni peste situaţii? Nu crezi ce spune El în Romani 5:17! Neprihănirea ne este dată ca dar de harul lui Dumnezeu nu de stăruinţele noastre (Romani 5:21). Prin har am primit neprihănirea, şi am fost strămutaţi în locurile cereşti împreună cu Hristos, unde domnim şi împărăţim împreună cu El peste păcat, peste diavolul cu acoliţii lui şi trăim în neprihănirea lui Dumnezeu, care face ca diavolul să nu ne mai condamne. Crezi asta?
Atunci vei şi trăi acest adevăr. Spune acest lucru cu mine: Declar acest adevăr ca real în viaţa mea: „Sunt neprihănirea lui Dumnezeu în Isus Hristos şi voi umbla în această lumină zilnic”.
2) versetul 17: Avraam este tatăl tuturor care cred, se încredea în Dumnezeu că învie morţii, că cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.
Aşa cum a crezut şi Pavel şi echipa lui în necazurile groaznice ce au venit peste ei in Asia, că Dumnezeu învie morţii şi El a primit şi onorat credinţa lor. Ei aveau un Dumnezeu mare! Credeau că învie morţii, că aduce din nefiinţă ceea ce ei cereau spre slava Lui. Cât de mare este Dumnezeu tău?
Dumnezeul tău este tot atât de mare cât este credinţa ta, şi El se slăveşte în viaţa ta câtă credinţă ai. Adică mai deloc şi cei pe care vrei să-i vezi mântuiţi, nu văd decât teorie, ipocrizie.
3) versetul 18: Avraam a crezut împotriva oricărei piedici, a crezut ce a spus Dumnezeu despre el, că va fi tatăl multor neamuri, deşi nu avea nici un copil. Şi chiar un copil se pare că e prea puţin pentru o făgăduinţă aşa de mare. El a crezut că sămânţa lui va fii numeroasă ca stelele de pe cer şi ca nisipul mării, după spusele Atotputernicului. Învăţăm de la el să credem în puterea lui Dumnezeu, nu în circumstanţe sau simţiri! Pentru Avraam care credea nimic nu era imposibil!
Ce rugăciuni par pentru tine că nu vor primii răspuns? Ce probleme ţi se par grele, de nerezolvat? Crede şi nu te îndoi, spune mai bine: „ajută Doamne necredinţei mele şi fă după puterea ta cea mare despre care citesc în Biblie şi văd oamenii credinţei amintiţi în ea. Doamne, măreşte-mi credinţa! Vreau să cunosc şi eu atotputernicia Ta, ca Avraam”.
4) versetul 19-20: Avraam nu a slăbit în credinţă când se gândea la trupul lui aşa de îmbătrânit, că era aproape mort, nici Sara care nu mai putea concepe un fiu la acea vârstă, pentru că nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu.
Rămâi tare în credinţă când te uiţi doar la Dumnezeu şi la ceea ce El a promis sau a zis şi nu la situaţia şi circumstanţele prin care treci.
5) versetul 20: Avraam a slăvit pe Dumnezeu ori de câte ori gândul îl făcea să oscileze şi aşa se întărea zilnic în credinţă. Când te prinzi de făgăduinţele lui Dumnezeu începe să-L lauzi anticipat, căci atunci când lucrurile se văd deja, este uşor să-L lauzi şi nu faci mare act de credinţă, pentru că deja vezi. Credinţa slăveşte pe Dumnezeu când nu vede nici un norişor la orizont, ca Ilie. El a stăruit până a văzut un norişor la orizon şi acel nor a devenit stăpân peste tot cerul. Învaţă să faci ca Avraam tatăl nostru! Slăveşte pe Domnul până vezi conturat ce aştepţi de la El.
6) versetul 20: când Îl lauzi pe El pentru că va împlini ce a spus, pentru că este cum a spus El şi nu cum spun circumstanţele, simţurile sau satana eşti sigur, ca Avraam, că Dumnezeu poate sa facă ce a spus.
Nu admite nici un gând care contrazice ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.
Evrei 11:6 :”Şi fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El, trebuie să creadă că El există şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”
Credinţa înseamnă să te încrezi în ce spune El şi să acţionezi în acel sens ca şi când este singura realitate pentru tine.
Aceste adevăruri exprimă viaţa normală a celui ce este în Hristos. Cunoaşterea acestor adevăruri, poziţia şi identitatea biblică a celui născut din nou şi trăirea prin credinţă în ele, aduce slobozenia, aduce bucuria, aduce biruinţă în lupta credinţei.
Citeşte versetele amintite cu voce tare, proclamă-le zilnic ca să te pătrunzi de aceasă realitate a lui Dumnezeu în care eşti prin Hristos, acţionează potrivit cu ce ai proclamat, recunoscând cu smerenie şi încredere cine eşti, apoi mulţumeşte lui Dumnezeu, pentru această realitate în care trăieşti prin Hristos şi vei fi eliberat de orice conflict spiritual, vei fi transformat potrivit cu ceea ce ai proclamat.