joi, 14 octombrie 2010

Principiile stabilirii obiectivelor - Principiul 1: Afirmaţia pozitivă

de Andy Szekely

Spune ce vrei să obţii, nu ce vrei să eviţi
Motto: Dacă nu ştii ce vrei, înseamnă că orice rezultat este acceptabil
Cum abordezi o problemă pe care urmează să o rezolvi ?
Crezi că îţi va $ mai uşor dacă plani$ci modul de rezolvare, sau cel puţin ştii care este în mod
concret rezultatul $nal… ?
Diferite abordări în management au “tranşat” această problemă.
Un model clasic este cunoscut sub numele SMART (Speci$c, Measurable, Achievable, Realistic,
Timely). Mai concret, obiectivul trebuie să $e speci$c, măsurabil, realizabil, realist şi cu limită
de timp. Este un model bun şi des folosit în management.
Totuşi, din perspectiva psihologică această formă de stabilire a obiectivului este numai o parte
din poveste. De exemplu, se mai adaugă formularea pozitivă (primul principiu) şi factori
motivaţionali (al doilea principiu).
În primul rând, atunci când îţi stabileşti un obiectiv acesta trebuie să $e speci$c şi exprimat în
termeni pozitivi.
Să facem un mic experiment. În urmatoarele secunde concentrează-te să nu te gândesti la un
elefant roz. Scopul este veri$carea abilităţii tale de a evita sa te gândeşti la un elefant roz. Nu
te gândeşti la un elefant roz ? Buuun !
***
Acum, pentru a încheia experimentul, te rog să răspunzi la următoarea întrebare:
Ce culoare are elefantul ?
Loc pentru răspuns: _____________________
Dacă ai reuşit să NU răspunzi la această întrebare, eşti o excepţie. Marea majoritate a
oamenilor, la fel ca în povestea colegului meu, se gândesc exact la ceea ce intră în aria lor de
atenţie. În plus, creierul are proprietatea naturală de a îndepărta negaţiile şi de a percepe în
termeni pozitivi mesajele communicate.
În consecinţă, pentru a avea succes trebuie să îi transmiţi creierului mesaje formulate în
termeni pozitivi. Este valabil pentru mesajele pe care le transmiţi propriului creier, dar şi
pentru mesajele pe care le transmiţi celorlalte creiere atunci când comunici.
Când îţi propui un obiectiv, fă acest lucru în termeni pozitivi. Nu mai vreau sa $u gras(ă), este
un obiectiv greşit formulat. Vreau să $u suplu(a) este un obiectiv bine gândit.
Când le propui celorlalţi obiective, fă acest lucru în termeni pozitivi. Un părinte care îi striga
copilului “Nu SĂRI ca un bezmetic !”, îi transmite de fapt la nivel inconştient să continue.
Ce să mai spunem despre un mesaj de genul “Ai să CAZI …! ”… şi de cele mai multe ori la
$nalul episodului acelaşi părinte se simte îndreptăţit să îl “altoiască” pe neastâmpărat
spunându-i: “Ţi-am spus eu că o s-o păţeşti…. Dacă n-ASCULŢI ce-ţi spun ! ”
Prin contrast, un părinte avizat îi va striga copilului său care se apropie de o stradă periculoasă:
Georgel, STAI ! sau Georgel, STOP !, Opreşte-te ! El va folosi această formulă în loc de “Nu mai
FUGI”…
Evident, în viaţa adultă se întâmplă exact la fel. Ne condiţionăm reciproc pentru mai mult sau
mai puţin succes în funcţie de modul cum folosim două litere: “nu”.