Voluntariatul

A fi voluntar nu inseamna a face ceva gratis , de fapt a fi voluntar inseamna a castiga foarte mult.
Vroiam de mult sa ma implic intr-un ONG, dar nu stiam in care.
Am fost intrebata ca de ce nu aleg o asociatie studenteasca, sa ma ajute in cariera , sa fac ceva pe domeniul meu.
Si exact asta este si raspunsul : nu vreau sa fiu ajutata eu in cariera mea , vreau sa ajut eu pe altii , nu vreau sa aiba legatura cu domeniul meu pt ca vreau altceva :) , vreau diversitate.
Domeniul meu fiind unul destul de "anti-social", daca pot spune asa ,eu am nevoie de oameni.
Pt toti cei care doresc sa se angajeze desi pot sa stea foarte bine si fara un loc de munca le recomand voluntariatul. E cel mai bun lucru care ti se poate intampla, pt ca nu e mereu vorba despre tine, si depre ce ai tu nevoie. Vei afla ca nevoile tale sunt doar mofturi egoiste .
Nu vreau sa explic ce inseamna sa fi voluntar ... te provoc sa incerci :D ... si ca sa iti fac pofta iti voi arata :D

Have fun!

Principiile stabilirii obiectivelor - Principiul 3: Influenţează rezultatele în mod direct

de Andy Szekely

Te poţi schimba numai pe tine însuţi. Mai mult, orice schimbare trebuie pusă în legătură cu
tine, nu trebuie să depindă de acţiunile altcuiva. Ceilalţi te pot ajuta, însă tu eşti cel care
trebuie să soliciţi acest ajutor.
Veri$că dacă rezultatul dorit este ceva asupra căruia ai responsabilitate – şi asigură-te că ai
controlul asupra resurselor de tipul: cum te simţi, ce crezi şi cum te comporţi.
Ce resurse ai la dispoziţie pentru a obţine rezultatele?
Aşadar, tu eşti cel care trebuie să acţionezi, nu altcineva ! De aceea, toate obiectivele tale
trebuie să înceapă cu formula: "Eu voi,..." urmată de acţiunea pe care o vei face.
Există două modalităţi prin care poţi vorbi despre ceea ce faci, ambele cu impact deosebit
asupra obiectivelor.
Prima este aşa numita "voce activă", ceea ce înseamnă că tu eşti persoana care acţionează. De
exemplu: "Eu stabilesc obiectivul".
Al doilea mod este "vocea pasivă". Aceasta pune accentul pe ceea ce se face. De exemplu:
"Obiectivul este (a fost) stabilit".
Vocea pasivă evită responsabilitatea şi este prodigios folosită de politicieni. Nimeni nu se
găseşte in fraza, ca in exprimarea: "În perioada ....... s-au făcut anumite greşeli." (oare cine le-o $
făcut ???)
Uneori vocea pasivă poate $ utilă pentru a evita tensiunile în discuţii ("Îmi pare rău că se înţelege greşit...."), însă nu pentru stabilirea obiectivelor.

Principiile stabilirii obiectivelor - Principiul 2 : Crează scopuri realiste şi motivante

Crează obiective realizabile, dar nu facile. Obiectivele uşor de atins nu sunt motivante, iar cele prea dificile sunt demotivante.
Întrebare : Cum se mănâncă un elefant ?
Răspuns : Feliuţă cu feliuţă !
Aşadar, ţintele trebuie dimensionate astfel încât să nu fie nici prea mari, demotivante, nici prea mici.
De exemplu, dacă tu consideri că este foarte di$cil de comunicat cu …………, s-ar putea să nu fie realist să îţi petreci toata săptămâna împreună cu el (ea). Trei discuţii de câte 5 minute este probabil o sarcină realistă.
Altă întrebare: Cât de mari trebuie să fie feliile ?
Răspunsul îţi aparţine în totalitate. Ca idee generală, obiectivele mai dificile te vor învăţa mai multe despre tine însuţi (însăţi). Vrei să înveţi mai multe despre tine ?
Îţi sugerez că dacă ai dubii să adaugi extra-dificultate, pentru că încă nu ştii de cât eşti capabil(ă).
De asemenea, acordă-ţi suficientă libertate pentru a modifica obiectivele propuse ori de câte ori simţi că este necesar. Scopul este să realizezi un obiectiv important pentru tine, iar nu să eşuezi cu un obiectiv magnific.

Principiile stabilirii obiectivelor - Principiul 1: Afirmaţia pozitivă

de Andy Szekely

Spune ce vrei să obţii, nu ce vrei să eviţi
Motto: Dacă nu ştii ce vrei, înseamnă că orice rezultat este acceptabil
Cum abordezi o problemă pe care urmează să o rezolvi ?
Crezi că îţi va $ mai uşor dacă plani$ci modul de rezolvare, sau cel puţin ştii care este în mod
concret rezultatul $nal… ?
Diferite abordări în management au “tranşat” această problemă.
Un model clasic este cunoscut sub numele SMART (Speci$c, Measurable, Achievable, Realistic,
Timely). Mai concret, obiectivul trebuie să $e speci$c, măsurabil, realizabil, realist şi cu limită
de timp. Este un model bun şi des folosit în management.
Totuşi, din perspectiva psihologică această formă de stabilire a obiectivului este numai o parte
din poveste. De exemplu, se mai adaugă formularea pozitivă (primul principiu) şi factori
motivaţionali (al doilea principiu).
În primul rând, atunci când îţi stabileşti un obiectiv acesta trebuie să $e speci$c şi exprimat în
termeni pozitivi.
Să facem un mic experiment. În urmatoarele secunde concentrează-te să nu te gândesti la un
elefant roz. Scopul este veri$carea abilităţii tale de a evita sa te gândeşti la un elefant roz. Nu
te gândeşti la un elefant roz ? Buuun !
***
Acum, pentru a încheia experimentul, te rog să răspunzi la următoarea întrebare:
Ce culoare are elefantul ?
Loc pentru răspuns: _____________________
Dacă ai reuşit să NU răspunzi la această întrebare, eşti o excepţie. Marea majoritate a
oamenilor, la fel ca în povestea colegului meu, se gândesc exact la ceea ce intră în aria lor de
atenţie. În plus, creierul are proprietatea naturală de a îndepărta negaţiile şi de a percepe în
termeni pozitivi mesajele communicate.
În consecinţă, pentru a avea succes trebuie să îi transmiţi creierului mesaje formulate în
termeni pozitivi. Este valabil pentru mesajele pe care le transmiţi propriului creier, dar şi
pentru mesajele pe care le transmiţi celorlalte creiere atunci când comunici.
Când îţi propui un obiectiv, fă acest lucru în termeni pozitivi. Nu mai vreau sa $u gras(ă), este
un obiectiv greşit formulat. Vreau să $u suplu(a) este un obiectiv bine gândit.
Când le propui celorlalţi obiective, fă acest lucru în termeni pozitivi. Un părinte care îi striga
copilului “Nu SĂRI ca un bezmetic !”, îi transmite de fapt la nivel inconştient să continue.
Ce să mai spunem despre un mesaj de genul “Ai să CAZI …! ”… şi de cele mai multe ori la
$nalul episodului acelaşi părinte se simte îndreptăţit să îl “altoiască” pe neastâmpărat
spunându-i: “Ţi-am spus eu că o s-o păţeşti…. Dacă n-ASCULŢI ce-ţi spun ! ”
Prin contrast, un părinte avizat îi va striga copilului său care se apropie de o stradă periculoasă:
Georgel, STAI ! sau Georgel, STOP !, Opreşte-te ! El va folosi această formulă în loc de “Nu mai
FUGI”…
Evident, în viaţa adultă se întâmplă exact la fel. Ne condiţionăm reciproc pentru mai mult sau
mai puţin succes în funcţie de modul cum folosim două litere: “nu”.